Intotdeauna ma intreb ce este in capul oamenilor care pun la cale cate o neghiobie absoluta, ce ganduri au in momentele alea de ratacire. E un exercitiu oarecum amuzant. Prin urmare…
Cazul celui mai prost om din lume care si-a facut blog - Hmm... Imi voi face un blog. O, da! Imi voi face blog! Nu imi fac unul gratis pe blogspot sau wordpress, voi plati un domeniu sa par important. Pai, nu? Dar ce scriu pe blog si cum? Ce sa scriu… ce sa scriu… Ceva ce denota agerimea mintii si voiosia spiritului! Trebuie sa scriu ceva amuzant, in acelasi timp serios. Un text plin de cinism si sarcasm, altul nostalgic si languros. Sa denunt defectele morale ale societatii, dar sa par nonsalant. Sa fiu romantios, sa-mi arat partea sensibila intr-un text, sa imi fac vizibili coltii ascutiti in altul. Si toate astea cu un iz natural de nepasare... sa par detasat de framantarile lumii. Dar cum sa fac asta?? Eu n-am nici agerimea necesara cuvantului de spirit, nu sunt creativ, nu sunt sclipitor, nu sunt intelept, nici sarcastic, cinic, flegmatic, romantic, amuzant, sensibil, ciudat, interesant. Eu sunt ignorant, neghiob, arogant, banal. Ce ar fi daca as plagia? Dar pe cine? Cineva necunoscut in Romania... Buna idee! Voi plagia un strain, nu foarte cunoscut la noi, preferabil mort. Voi copia diverse fragmente si le voi alipi, nimeni nu isi va da seama. E perfect! Macar pe internet sa par un tip interesant! Ei imi vor comenta textele, ma vor lauda. Din cand in cand le voi raspunde, bineinteles cu nonsalanta, de la ametitoarea altitudine spirituala la care m-am ridicat…
Si n-a stat mult pe ganduri smintitul.
